Prin acest act normativ, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 98, din 7 februarie 2014 a fost extinsă lista infracțiunilor din noul Cod Penal pentru care procurorii efectuează obligatoriu urmărirea penală. Mai exact, au fost adăugate la articolul 56 alin. 3 lit. b din noul Cod Penal:
1. ultrajul;
2.presiunile asupra justiției;
3.compromiterea intereselor justiției;
4.cercetarea abuzivă;
5.supunerea la rele tratamente;
6.tortură;
7.represiunea nedreaptă.
De asemenea, la articolul 56 s-a introdus și prevederea conform căreia este competent să efectueze/să conducă și să supravegheze urmărirea penală procurorul de la parchetul corespunzător instanței care judecă în primă instanță cauza.
O altă modificare s-a făcut la articolul 309 alin. (1) al NCPP. Astfel, se prevede că acțiunea penală se pune în mișcare de procuror, prin ordonanță, în cursul urmăririi penale, când acesta constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu este vorba de unul din cazurile de împiedicare prevăzute de art. 16 alin. (1). Inițial se preciza că acțiunea penală se pune în mișcare la constatarea existenței de probe din care să rezulte presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune.
În proiectul inițial al ordonanței de urgență există o prevedere potrivit căreia începerea urmăririi penale putea fi făcută și în situația în care existau informații că se pregătea săvârșirea unei infracțiuni. Însă, în OUG 3/2014 adoptată și publicată în Monitorul Oficial, această prevedere nu mai apare, astfel încât, în cazul în care ar există informații despre pregătirea unei fapte penale, procurorii nu vor mai putea dispune începerea urmăririi penale, deci nici interceptaea convorbirilor suspecților înainte că faptă să fie comisă.