Decizia nr. 50/21.10.2024 cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 628 alin. (4) din Codul de procedură civilă, raportat la prevederile art. 1.535 din Codul civil
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizata în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
Dispoziţiile art. 628 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt incidente şi trebuie aplicate de către instanţa de executare şi în cazul în care creditorul solicită penalităţi de întârziere de natură contractuală (stabilite convenţional de părţi) sau sunt incidente şi trebuie aplicate doar în cazul în care creditorul solicită dobândă legală?
Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile:
Art. 628: Obligaţiile susceptibile de executare silită
(1) Pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, a unei plantaţii ori a altei lucrări, încredinţarea minorului, stabilirea locuinţei şi vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu.
(2) În cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.
(3) De asemenea, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.
*) În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 628 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cheltuielile de judecată se circumscriu noţiunii de obligaţie principală în titlul executoriu şi pot fi supuse actualizării în cadrul executării silite.
(4) Dacă titlul executoriu nu cuprinde dobânzi, penalităţi sau alte sume, însă ele se cuvin de plin drept creditorului, potrivit art. 1.535 din Codul civil sau altor dispoziţii legale speciale, acestea vor fi stabilite de către instanţa de executare la cererea creditorului, prin încheiere dată cu citarea părţilor.
(5) Pentru sumele stabilite prin aplicarea alin. (1)-(4), încheierea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc constituie titlu executoriu.
Art. 1535: Daunele moratorii în cazul obligaţiilor băneşti
(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă.
(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
Considerentele ICCJ
– Pentru a fi aplicabilă procedura instituită de art. 628 alin. (4) din Codul de procedură civilă este necesar, pe de o parte, ca sumele solicitate de creditor să se înscrie în categoriile de despăgubiri menţionate în text şi, pe de altă parte, pentru respectivele sume creditorul să nu aibă un titlu executoriu.
– De asemenea, este de precizat că premisa aplicării art. 628 alin. (4) din Codul de procedură civilă este aceea că, pentru executarea obligaţiei principale, creditorul deţine un titlu executoriu, iar procedura de executare silită a acestui titlu a fost declanşată. În acest cadru, prin intermediul procedurii reglementate de art. 628 alin. (4) din Codul de procedură civilă, creditorul poate obţine titlul executoriu şi pentru accesoriile obligaţiei principale menţionate în acest text legal, sume care sunt datorate de debitor pentru neexecutarea obligaţiei la termenul stabilit, însă nu sunt menţionate în titlul executoriu care vizează obligaţia principală.
– Situaţia este distinctă de cea reglementată de art. 628 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care instituie prerogativa executorului judecătoresc de a calcula dobânzi, penalităţi sau alte sume, care se cuvin creditorului, atunci când în titlul executoriu au fost stipulate ori acordate asemenea sume fără să fi fost stabilit cuantumul acestora.
– În cazul analizat, daunele moratorii nu pot fi calculate de executorul judecătoresc, întrucât atribuţiile acestuia sunt limitate la ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor cuprinse în titlul executoriu, or, astfel cum s-a arătat, premisa aplicării art. 628 alin. (4) din Codul de procedură civilă este aceea că nu există un titlu executoriu pentru daunele moratorii.
– În ceea ce priveşte categoriile de sume care pot fi solicitate de creditor în temeiul art. 628 alin. (4) din Codul de procedură civilă este de observat că textul legal are în vedere acele dobânzi, penalităţi sau alte sume care se cuvin de plin drept creditorului, potrivit art. 1.535 din Codul civil sau altor dispoziţii legale speciale.
– Pentru a stabili sfera de aplicare a dispoziţiei legale trebuie lămurit, pe de o parte, înţelesul noţiunii „se cuvin de plindrept” şi, pe de altă parte, este necesar a se determina ce presupune operaţiunea realizată de instanţa de executare, de„stabilire” a sumelor la care are dreptul creditorul.
– Instituind regula curgerii de drept a daunelor moratorii datorate pentru executarea cu întârziere a unei obligaţii băneşti, art. 1.535 alin. (1) din Codul civil are în vedere, astfel cum se arată expres în cuprinsul său, atât situaţia în care cuantumul respectivelor daune a fost stabilit de părţi, cât şi situaţia în care acest cuantum este cel prevăzut de lege.
– În consecinţă, în aplicarea art. 628 alin. (4) din Codul de procedură civilă, determinarea daunelor moratorii de către instanţa de executare se raportează la cuantumul stabilit convenţional sau legal, însă, atât în situaţia în care creditorul este îndreptăţit la plata dobânzii legale, cât şi în cazul în care acesta este îndreptăţit la plata unei penalităţi stipulate de părţi, daunele moratorii sunt supuse regulii conform căreia ele curg de drept, de la scadenţă, nefiind necesare nici punerea în întârziere a debitorului, nici dovada prejudiciului.
– În ceea ce priveşte operaţiunea realizată de instanţa de executare, de „stabilire” a sumelor la care are dreptul creditorul, se constată că, referindu-se la sume care se cuvin de plin drept creditorului, art. 628 alin. (4) din Codul de procedură civilă arată că acestea se stabilesc de instanţa de executare, fără a preciza sensul sau limitele acestui proces de „stabilire” a sumelor.
– Pe de altă parte, nu există un temei pentru a susţine că acest demers ar presupune doar realizarea unor operaţiuni matematice pentru determinarea cuantumului sumelor datorate, legea neinstituind o limitare a rolului instanţei în „stabilirea” sumelor datorate.
– În consecinţă, procedura prevăzută de art. 628 alin. (4) din Codul de procedură civilă poate fi utilizată de creditor atunci când dobânzile, penalităţile sau alte sume solicitate i se cuvin de plin drept, adică atunci când ele întrunesc următoarele cerinţe, care sunt supuse verificărilor efectuate de instanţa de executare: daunele solicitate curg de la scadenţă, nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului; în cazul lor, creditorul nu are obligaţia de a face dovada prejudiciului; de asemenea, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii executării obligaţiei ar fi mai mic.
– Pe de altă parte, întrucât legea nu limitează verificările jurisdicţionale care pot fi efectuate de instanţa de executare în cadrul demersului de stabilire a sumelor datorate creditorului şi dat fiind caracterul contencios al procedurii, concluzia care se impune este aceea că instanţa, în cadrul operaţiunii de stabilire a sumelor, pe lângă examinarea condiţiilor expuse mai sus, este îndreptăţită să procedeze la examinarea apărărilor de fond care pot fi invocate de debitor sau din oficiu şi care se circumscriu existenţei şi valabilităţii clauzei penale prevăzute în contractul părţilor pentru întârzierea în executare şi a condiţiilor pentru activarea acesteia. În egală măsură, intervenţia instanţei de executare nu exclude o eventuală reducere a cuantumului penalităţii, în condiţiile legii.
– În consecinţă, dispoziţiile art. 628 alin. (4) din Codul de procedură civilă trebuie interpretate în sensul că instanţa de executare stabileşte dobânzi, penalităţi sau alte sume care se cuvin de plin drept creditorului, potrivit art. 1.535 din Codul civil sau altor dispoziţii legale speciale, şi în cazul în care creditorul solicită penalităţi de întârziere prevăzute în contract.
Pentru aceste considerente, admite sesizarea si, in consecinta, stabileste ca:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 628 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanţa de executare stabileşte dobânzi, penalităţi sau alte sume care se cuvin de plin drept creditorului, potrivit art. 1.535 din Codul civil sau altor dispoziţii legale speciale, şi în cazul în care creditorul solicită penalităţi de întârziere prevăzute în contract.