Decizia Curții Constituționale nr. 62 din 7 februarie 2017 tranșează in mod definitiv și general obligatoriu o serie de aspecte controversate în domeniul protecției consumatorilor, stabilind:
Incidenta principiului nominalismului în contractele de credit, în temeiul căruia suma acordată cu titlu de împrumut trebuie restituită intocmai, indiferent de valorizarea sau devalorizarea acesteia, în masura în care parțile nu au convenit altfel. Acest principiu implică și faptul că ambele părți iși asumă riscul că suma împrumutată să valoreze mai puțin în timp.
Obligația de a restitui exact ceea ce s-a primit reprezintă obiectul contractului, fiind o obligație esențială a imprumutatului, expres reglementată de lege și impusă de principii fundamentale de drept.
Riscul valutar reprezintă un element al prețului contractului de credit acordat în monedă străină, atâta timp cât împrumutatul trebuie să restituie creditul în aceeași monedă.
Incidența principiului nominalismului nu împiedică aplicarea impreviziunii, instanțele de judecată fiind abilitate să se opereze conversia fie la cursul de la data încheierii contractului, fie la cel de la data conversiei, fie chiar la un alt curs, stabilit de instanța, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.
Prevederile legale menționate trebuie să fie aplicate doar debitorilor de bună-credință, ajunși în imposibilitatea de a-și executa obligațiile contractuale din cauza unor evenimente ulterioare și imprevizibile și numai în măsura în care au fost invocate și dovedite în cadrul unui proces.