Hotărârea Înaltei Curți de Casație si Justiție privind dezlegarea unei probleme de drept cu privire la interpretarea articolelor 16 alin. (1) si 57 alin. (5) si (6) din Codul Muncii a fost publicată în data de 10.02.2017.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat asupra posibilității unei persoane care a îndeplinit atribuțiile specifice de muncă în beneficiul și sub autoritatea celeilalte părți (i.e. angajatorul) de a introduce o cerere de chemare în judecată în constatarea relației de muncă, chiar și în situația în care această relație de muncă a încetat anterior sesizării instanței de judecată și contractul individual de muncă nu a fost încheiat în scris.
Acțiunea în constatare menționată mai sus este admisibilă, din moment ce nu există un alt remediu procedural prevăzut de lege pentru a fi recunoscute efectele unui contract individual de muncă nul absolut (ca urmare a imprejurării că nu a fost încheiat în scris) până la momentul când se constată că acest contract este nul, devenind, ca urmare, inaplicabile prevederile art. 35 din Codul de Procedură Civilă
Din moment ce instanțele de judecată sunt abilitate să constate nulitatea unui contract individual de muncă în vigoare, chiar dacă nu a fost încheiat în scris, și, în același timp, pot constata existenta raportului de muncă și a efectelor acestuia, ar fi inechitabil ca efectele unui astfel de raport de muncă să nu poată fi constatate după ce relația de muncă a încetat.