Consiliul Concurenței a publicat la 31 iulie 2023 orientări referitoare la plafoanele maxime ale prețurilor de revânzare care pot fi stabilite pe piețele de retail. Aceste orientări sunt destinate să ajute furnizorii și comercianții cu amănuntul să înțeleagă când este permisă impunerea unui preț maxim de revânzare și când nu este.
Consiliul Concurenței, în documentul său, clarifică regulile concurențiale pentru acordurile verticale – acorduri între furnizori și comercianți în cadrul unui lanț de distribuție. Deși aceste acorduri pot ajuta la îmbunătățirea beneficiilor reciproce în cadrul lanțului de aprovizionare și distribuție, Consiliul subliniază că fiecare companie trebuie să-și stabilească independent comportamentul pe piață, orice restricții asupra capacității comercianților cu amănuntul de a-și stabili prețurile de vânzare fiind văzute ca încălcări ale concurenței.
Consiliul Concurenței pune accentul pe libertatea comercianților cu amănuntul de a-și stabili prețurile de vânzare, furnizorilor permițându-li-se doar să sugereze prețuri de vânzare cu amănuntul recomandate, dar fără caracter obligatoriu. Această abordare stimulează concurența corectă între comercianți, în timp ce asigură că la consumatorii finali va ajunge cel mai bun preț pentru serviciile oferite. Conform orientărilor, furnizorilor le este interzis să exercite o influență substanțială asupra prețurilor de vânzare ale comercianților cu amănuntul. Totuși, furnizorii pot impune un preț maxim de revânzare, dar combinarea acestuia cu stimulente pentru menținerea unui anumit nivel al prețului sau pentru descurajarea reducerii prețului poate fi percepută ca o restricție severă a concurenței.
Consiliul Concurenței explică că, în timpul unei campanii promoționale conduse de un furnizor, utilizarea temporară a unui preț de revânzare maxim poate servi pentru a transmite beneficiile prețurilor mai mici către consumatorii finali. Cu toate acestea, impunerea unui preț maxim de revânzare în cadrul unei campanii promoționale, cu scopul de a transmite un discount pe lanțul de distribuție, nu trebuie să limiteze capacitatea comercianților cu amănuntul de a oferi discounturi suplimentare.
Orientările de asemenea clarifică exemple de fixare indirectă a prețului, inclusiv impunerea unor adaosuri comerciale fixe, stabilirea unei reduceri maxime, obligarea comercianților cu amănuntul de a obține acordul producătorilor pentru a-și revizui prețurile, intimidarea sau exercitarea presiunii asupra comercianților cu amănuntul pentru a descuraja reducerile.
În concluzie, aceste orientări ale Consiliului Concurenței din România oferă o înțelegere mai clară privind acordurile pe verticală pentru a stimula o concurență mai sănătoasă și bunăstarea consumatorilor pe piețele de retail din România. Totuși, Consiliul Concurenței ține să precizeze că ‘Politica concurenței nu urmărește să abordeze creșterea inflației pe termen scurt și nici puterea de piață nu este probabil să reprezinte motorul cheie al tendinței inflaționiste actuale’.